CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI

 

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă... Şi acum...

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu‑s‑au cuvintele Tale, Mântuito­ru­le, căci ne‑ai spus mai înainte despre gre­u­­tăţile prin care vom trece, dar ne‑ai şi în­vă­ţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lu­me necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am bi­ruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai pu­tere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lu­mea iubi­toare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând‑o înălţându‑se de vi­fo­­rul ispitelor, la limanul Tău cel lin aler­gând strigăm către Tine: Scoate din strică­ciu­ne vie­ţile noastre, Mult‑Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori că­de­rii sa­le. Degrab să alergăm, fraţilor, la mi­los­ti­vul Dum­nezeu, singurul care poate să ne iz­bă­­vească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfân­ta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mor­ma­ne­le de gunoi, ca unul dintre cei lo­viţi de mâ­nia ce­rească. Şi Dumnezeu, vă­zând cre­din­ţa sa, i‑a făcut parte de bogăţii mai mari de­cât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, aco­­peră‑ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Aco­­perământ! Să salte inimile noastre sim­ţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

 

Cântarea a 3‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea cre­­dinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice mun­­telui acestuia: Mută‑te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu ne­pu­tinţă.” Şi iarăşi ne‑ai zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va des­chide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate ci­neva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le‑a pri­mit? Să nu fie.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Întăreşte‑ne, Doamne, cum i‑ai întărit pe sfin­ţii Tăi care s‑au aflat în încercări mai gre­le decât ale noastre. Luminează‑ne, sfin­ţeş­te‑ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai fă­gă­du­it că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne în­vaţă Dreptul Solomon, picurând în sufle­te­le noastre razele înţelepciunii. Oare avem pri­ce­perea să vedem în încercările prin care tre­cem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom ve­dea‑o pe aceasta, înseamnă că ne în­do­im de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

L‑a biruit David pe Goliat! Cel slab l‑a bi­­ruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fie­care dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dum­ne­ze­iescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dum­nezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vin­­decă, morţii înviază, cei aflaţi în primej­dii se izbăvesc. Arată‑ţi şi de această dată mi­lele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pie­rim din pricina păcatelor noastre.

 

Cântarea a 4‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate aces­tea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vos­tru cel ce­resc ştie că aveţi nevoie de aces­tea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dum­nezeu, şi toate acestea se vor adăuga vo­uă”. Aşa ne‑a po­run­cit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peş­tii în pustie, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dă­ru­ieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru în­cer­carea cre­dinţei noastre, arată şi acum mi­le­le Tale şi pli­neşte toate lipsurile noas­tre.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pen­tru ea. Peste mulţime de oameni se re­var­să binefacerile lui Dumnezeu, dar numai pu­ţini ştiu să mulţumească pentru ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mi­re­lor Lichiei, roagă‑te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale, de care s‑au folo­sit cele trei fete sărace pe care le‑ai în­depărtat de păcatul nelegiui­tei împreunări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veacuri întregi creştinii au trecut prin gre­u­tăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi‑au ce­rut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Mai­ca noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s‑a nă­ruit, mijloci­rea ta dărâmă zidurile potriv­nice şi dăruieşte credincioşilor toate cele de tre­buinţă.

Cântarea a 5‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oa­meni, când spui ucenicilor Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de pri­e­teni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu. Şi păr din ca­pul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voas­tră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Ga­lileii, Cel ce binecuvântezi în chip minu­nat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oa­meni, adu pacea Ta în familiile creştine, alun­gând de la ele toată tulburarea, toată mâ­nia, toată ne­înţelegerea, ca astfel famili­i­le să fie mici bise­rici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neru­şinatul diavol.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe ca­re îi purtăm în inimile noastre, de cei pen­tru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fier­binţi ru­găci­uni. Tu, Doamne, l‑ai scăpat pe drep­tul Iosif de moartea pe care i‑o pregăti­seră fra­ţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi cre­dem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugă­ciune nu rămâne neauzită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta‑credinţă şi ai jertfit idolilor, dar mai­ca ta şi femeia ta ţi‑au stat împotrivă şi te‑au mus­trat pentru aceasta. Iar tu, venin­du‑ţi în fire, L‑ai mărturisit cu tărie pe Hris­tos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de ne­în­chipuit, căci prigonitorii ţi‑au tăiat pe rând toate mădula­rele. Te rugăm, sfinte al lui Dum­nezeu, ai grijă de toţi cei pe care iu­bi­rea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce‑i pe calea cea bună pe care tu în­suţi ai fost întors.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chi­ril, lu­minătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neîn­ţe­legerea dintre creştinii care ţi‑au cerut aceas­ta, care ai adus pacea în familiile ce stă­teau să se de­strame, adu liniştea cea bi­ne­cu­vântată în vie­ţile noastre, ale celor ce sun­tem încercaţi de răutatea oamenilor şi a în­ge­rilor căzuţi.

Cântarea a 6‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pa­vel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin în­cer­cări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v‑a cuprins ispită care să fi fost peste pu­terea omenească. Dar credincios este Dum­nezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tul­bu­­rarea care ne‑a cuprins. Dă‑ne putere să ne ri­dicăm degrabă şi să lepădăm de la noi du­hul întristării şi al necredinţei. Înmul­ţeş­te‑ne cre­dinţa, sporeşte‑ne dragostea, dă­ru­ieş­te‑ne răb­dare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătă­ţi­le pe care le‑ai pregătit aleşilor Tăi.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Din nimic nu avem noi mai mult de câş­ti­gat decât din suferinţe şi pătimiri”, măr­tu­ri­sea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur îm­po­triva celor care credeau că pot merge pe ca­lea mântuirii fără să cunoască poticni­rile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom pă­ră­si lupta, dacă vrem să primim ne­stri­că­cioa­sa cu­nună?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum stăteau coroanele pe capetele îm­pă­­raţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfân­tul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să în­ţe­le­gem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici se­tea nu pot fi piedică pentru cei pe care în­cer­cările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceş­tia Domnul îi va răsplăti cu priso­sinţă, aşe­zându‑i la loc de cin­ste în curţile Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâh­ni­­rea, întristarea şi toată ispita de la noi, pă­căto­şii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dum­ne­zeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dra­gos­te.

 

Cântarea a 7‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„N‑au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N‑am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aş­­teptând po­căinţa noastră. Cine poate zice că nu este pă­cătos? Cine poate crede că nu are nevoie de po­căinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dum­­nezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Preabunule Doamne, alungă de la noi du­hul mândriei, duhul lăcomiei, duhul des­frâ­u­lui, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dă­ru­­ieşte‑ne darurile Duhului Sfânt: du­hul în­ţe­lep­­ciunii, duhul înţelegerii, duhul sfa­tu­lui, du­­hul puterii, duhul cunoştinţei, duhul te­me­rii de Dumnezeu şi duhul bu­nei‑cre­din­ţe.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Iubitori de plăceri precum locuitorii So­do­mei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care tră­iesc de­parte de Biserică, şi noi în loc să ve­dem pă­catele noastre ne mulţumim să cre­dem că sun­tem mai drepţi decât ei, ase­mă­nân­du‑ne fa­riseului din Evanghelie. Dar în­drep­tăţirea noas­tră nu este şi nu poate fi so­co­­tită drept po­căinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea ade­­văratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egip­­teanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai îna­in­te a fost tâlhar, rugaţi‑vă pentru noi dim­pre­ună cu toţi cei care părăsind păcatul au ur­cat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desă­vâr­şit dezlegare de păcate şi să trecem în cal­dă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dragoste i‑ai adus pe mulţi la pocă­in­ţă, Maică Sfântă, îndreptându‑i să pri­mească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându‑le putere în războiul duhov­nicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roa­gă‑te înaintea Fiului tău preas­lăvit să ne dă­ruiască iertare de fărădelegile care ne apa­să, făcându‑ne părtaşi cetei celor care prin înde­lunga răbdare a lui Dumnezeu s‑au mântuit.

Cântarea a 8‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creşti­nesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne‑ai binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Miluieşte‑ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Mi­luieşte‑ne, Cel ce Te‑ai răstignit pentru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mul­ţu­mire pentru dragostea pe care ne‑ai ară­tat‑o! Miluieşte‑ne, Cel ce vei veni să ju­deci viii şi morţii, mântuieşte‑ne!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Chip al morţii sunt necazurile prin care tre­­cem, căci ne îndeamnă să cugetăm la în­fri­co­şătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ de­cât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei ca­re au murit lumii acesteia pentru a trăi pen­tru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dim­pre­ună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mu­cenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi ne­ştiuţi, rugaţi‑vă Atotputernicului Dumne­zeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepă­dând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte‑ne nouă, Fe­cioa­ră Preacurată, izbăvindu‑ne de moartea nă­prasnică şi de celelalte primejdii pe care di­a­volul vrea să le abată asupra noastră.

 

Cântarea a 9‑a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne‑a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru nu­mele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este băr­ba­tul care rabdă ispita, căci lămurit fă­cân­du‑se va lua cununa vieţii pe care Dum­ne­zeu a făgă­duit‑o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slăvindu‑Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugă­ci­u­ne, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne ru­găm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne ară­tăm mulţumitori pentru toate binefacerile ară­tate şi cu atât mai puţin pentru cele as­cunse minţii noastre, dar recunoaştem îna­in­tea Ta că sun­tem neputincioşi de nu ne vei în­tări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Mi­lu­ieşte‑ne, Doamne, că fără mila Ta pie­rim!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: „Veniţi, binecu­vân­taţii Părintelui Meu, de moşteniţi împă­ră­ţia cea pregătită vouă de la întemeierea lu­mii. Căci flămând am fost şi Mi‑aţi dat să mă­nânc, în­setat am fost şi Mi‑aţi dat să beau; străin am fost şi M‑aţi primit; gol am fost şi M‑aţi îm­brăcat; bolnav am fost şi M‑aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Se­ra­­fimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Că­pe­te­ni­ile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Ar­han­­gheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfin­­ţilor, apă­raţi‑ne de tot răul, de toată is­pi­ta şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine‑se cu adevărat să te fericim, Năs­că­toare de Dumnezeu, cea pururea apără­toa­re a celor ce se roagă ţie şi Maică a ne­nu­mă­ra­te­lor milostiviri arătate neamului ome­nesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfin­ţii şi mai grab­nică în ajutor decât sun­tem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu ade­vă­rat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

 

Apoi se face otpustul.