Radu Gyr
Ne vom întoarce într-o zi,
ne vom întoarce neapărat.
Vom fi apusuri aurii,
cum au mai fost când am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
cum apele se-întorc din nori
sau cum se-ntoarce, tremurat,
pierdutul cântec, pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi...
Şi cei de azi cu paşii grei
nu ne-or vedea, nu ne-or simţi
cum vom pătrunde-ncet în ei.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
în toate dragostele noi
şi-n cântec pe care şi-l
vor spune alţii, după noi.
In zâmbetul ce va miji
şi-n orice geamăt viitor,
tot noi vom sta, tot noi vom fi,
ca o sămânţă-n taina lor.
Noi, cei pierduţi, re’ntorşi din zări,
cu vechiul nostru duh fecund,
ne-apropiem şi-n disperări,
şi-n răni ce-n piepturi se ascund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
tot noi vom curge, zi de zi,
în tot ce mâine, ca şi ieri,
va sângera sau va iubi.
Vom fi apusuri aurii,
cum au mai fost când am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
cum apele se-întorc din nori
sau cum se-ntoarce, tremurat,
pierdutul cântec, pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi...
Şi cei de azi cu paşii grei
nu ne-or vedea, nu ne-or simţi
cum vom pătrunde-ncet în ei.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
în toate dragostele noi
şi-n cântec pe care şi-l
vor spune alţii, după noi.
In zâmbetul ce va miji
şi-n orice geamăt viitor,
tot noi vom sta, tot noi vom fi,
ca o sămânţă-n taina lor.
Noi, cei pierduţi, re’ntorşi din zări,
cu vechiul nostru duh fecund,
ne-apropiem şi-n disperări,
şi-n răni ce-n piepturi se ascund.
Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
tot noi vom curge, zi de zi,
în tot ce mâine, ca şi ieri,
va sângera sau va iubi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu