Bucură-Te, Privighetoarea Ce dulce viersuieşti întru rugăciune în limbile îngereşti, Cartea Cea necitită de ochii omeneşti, Înfricoşătoare Ardere a focului iubirii dumnezeieşti, Lumina ce întraripează zborul serafimilor spre înălţimile dumnezeieşti, Icoană a tainelor mai presus de minte, Podoaba Bisericii Cea strălucită de razele rugăciunii, Pomul Cel duhovnicesc plin de roadele Luminii, Cortul vederilor duhovniceşti, Cărare sfinţită a rugăciunii luminoase, Oglindă a frumuseţii Raiului, cine poate să-Ţi culeagă Ţie laudă vrednică de mărimea desăvârşirii Tale? Cine poate să se apropie de Tine şi să oglindească în cuvânt frumuseţea virtuţilor Tale? Deşi ai fost chemată la cele cereşti de Cel Ce S-a întrupat din Tine, nu ne-ai părăsit pe noi, cei ce alergăm totdeauna la a Ta bunătate. Mai mult poţi a ne ajuta nouă cu rugăciunea, ca Una Ce stai înaintea Tronului Celui Preaînalt şi ceri pace lumii şi să ne răsară nouă mare milă. Nu-Ţi întoarce privirea dinspre noi, cei biruiţi de păcat, ci revarsă nouă untdelemnul milostivirii Tale, dându-ne tămăduire de toată neputinţa sufletească.
Fii ca totdeauna Liman celor deznădăjduiţi, Scară înţelegătoare celor ce voiesc a se sui cu mintea la cele înalte, Pace celor tulburaţi de viforul ispitelor, Grabnică Sprijinire celor ce înaintează pe calea pocăinţei, orfanilor Mângâiere plină de iubire, Înţelepciune celor nepricepuţi, Ploaie curăţitoare celor întinaţi cu gânduri necurate, Făclie a rugăciunii celor ce merg prin pustiul lumii, Izvor de tămăduire celor bolnavi, Mireasma sfinţeniei celor înţelepţi, Limpede Cugetare celor nedumeriţi.
Nu suntem vrednici de mila lui Hristos, de vreme ce suntem străini de gândul pocăinţei şi nu încetăm a mânia bunătatea Stăpânului prin faptele cele rele. Dar Tu, Preacurată, milostiveşte-L degrab spre nevrednicia noastră, ca să nu ne lepede pe noi de la Faţa Sa. Ridică durerile robilor Tăi, care Te cinstesc pe Tine, şi cu darul Tău ne întăreşte a călca peste toate cursele înşelătorului, care voieşte a ne trage pe noi în adâncul păcatului.
Mulţumim milostivirii Tale şi purtării Tale de grijă neîncetate cu care ne înconjori, măcar că vrednici suntem de necazurile care vin asupranoastră cu dreptate pentru mulţimea păcatelor noastre. Învredniceşte-ne a întâmpina cu cuget curat ziua prăznuirii Adormirii Tale, ca să-Ţi aducem atunci jertfe de rugăciuni spre a dobândi şi noi sfârşit cu pace. În ceasul sfârşitului nostru să ne întâmpini cu faţă veselă şi să ne sălăşluieşti în corturile cereşti, nelăsând pe cel rău să ne tragă în prăpastia iadului. Iată, străini suntem de pocăinţă şi nu încetăm a lucra cele rele înaintea ochilor dumnezeieşti, dar nu ne lăsa pe noi să pierim în focul cel veşnic, ci ne trage la limanul rugăciunii Tale, ca să aflăm iertare şi mare milă de la Hristos pentru mijlocirea Ta de Maică iubitoare de oameni înaintea Cuvântului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu