O, preasfînte şi întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, şi de minuni facătorule; primeşte această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scap eu ticălosul şi către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi mă rog ţie: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu. De aceea mă rog ţie, fericite şi sfinte Mina, grăbeşte de mă ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi mă sprijineşte pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele şi nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul şi scârbitul, că ştiu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit suferinţe grele şi chinuri înfricoşătoare de la cei fară de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinţe astăzi vieţuieşti luminat şi ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta şi cu credinţă ţi s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?
Minunile şi ajutorul tău m-au
făcut şi pe mine ticălosul şi scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit
de neguţătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre
rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigaşul său şi l-ai scos din paguba lui
dându- i îndărăt punga cu galbeni, dar, o! minune, că şi din mort şi tăiat în
bucăţi, tu l-ai vindecat şi l-ai făcut sănătos.
Asemenea şi lui Eutropie, din mare i-ai scos
sluga cu vasul cel de aur ţinut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale.
Tot aşa şi femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locaşul tău, nu
numai că a fost izbăvită de ostaşul acela ce o silea spre păcat, dar şi pe
ostaş, după cuviinţă, l-ai certat. La fel şi şchiopul care venea la sfântă
biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată I-ai tămăduit.
Asemenea şi
femeii celei mute, i-ai deschis graiul şi vorbea curat. De asemenea atunci când
evreul dăduse prietenului său creştin o pungă cu galbeni, pe care creştinul
tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai
că ai izbăvit pe creştin de jurământ, dar şi evreul, văzând minunea ta, a
crezut întru tine şi a venit la credinţa creştină. Aceste minuni ale tale,
sfinte, m-au făcut şi pe mine a crede că la orice facere de bine eşti gata
ajutător şi grabnic folositor şi minunat. De aceea încredinţat sunt că tot cel
ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-1 treci cu vederea. Pentru
aceasta şi eu cred că tu acelaşi eşti, sfinte, ca atunci şi astăzi, că oricine
a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceea şi eu acum, fiind
scârbit şi în pagubă, alerg la tine cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, şi
mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubaşul
şi scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea
rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit
în cereştile locaşuri. Către Acela roagă- te ca să fiu şi eu ajutat şi miluit
pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăvit, ca să laud şi bine
să cuvântez şi să slăvesc întru-tot-lăudatul şi preaputemicul nume al Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere