Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana
O,
maică prealăudată, cine va putea spune darurile cu care te-a împodobit
pe tine Dumnezeu?! Sau ce laudă vrednică vom aduce ţie, celei ce eşti
maică împărătesei cerului şi a pământului. Căci în adevăr de la căderea
strămoşilor noştri din desfătarea raiului, urmaşii lor moştenind
blestemul până la întruparea Cuvântului lui Dumnezeu din curatele şi
fecioreştile sângiuiri ale preabinecuvântatei fiicei tale, neamul
omenesc niciodată nu a primit atâta mângâiere şi încredinţare de
răscumpărarea din blestem, ca atunci când te-a văzut pe tine alăptând
pe Maica Izbăvitorului.
O, preafericită maică, îngerii au lăudat naşterea ta; proorocii au săltat, văzând printr-însa plinirea cuvintelor lor; strămoşii împreună cu patriarhii, fiind în închisorile cele întunecate ale iadului, au început a primi dese vestiri de bucurie; proorocul şi marele arhiereu Zaharia le-a spus: eu am primit în Sfânta Sfintelor pe prunca Maria, şi după doisprezece ani am logodit-o cu dreptul Iosif spre pază, care va să nască în chip de negrăit pe Cel ce avea să preschimbe lacrimile noastre în bucurie; Sfânta Elisabeta le-a zis: eu m-am închinat Mântuitorului, fiind El încă în pântecele cel cu totul nevinovat al Preasfintei Fecioare; Sfântul şi dreptul Iosif le-a spus: eu prin descoperire dumnezeiască am primit în logodire pe pururea Fecioara Maria, şi sunt martor al nevinovăţiei ei, întru care şi a născut fără ispită bărbătească, şi a rămas fecioară născând pe Hristos. Şi unde vom căuta un izvor de daruri mai bogat decât la tine, prealăudată Ana!
Pentru aceasta noi, smeriţii şi păcătoşii, cu multă umilinţă cădem înaintea ta şi ne rugăm ţie: ridică sfintele tale mâini, cu care ai îmbrăţişat pe împărăteasa cerului şi a pământului, către Părintele îndurărilor şi a toată mângâierea ca, trecând cu vederea mulţimea păcatelor noastre, să ne păzească pe noi, moştenirea sa, de foamete, de ciumă, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi, iar mai vârtos tu, preafericită maică, prin darul cel dat ţie de la Dumnezeu, potoleşte smintelile Bisericii; dăruieşte sănătate conducătorilor ţării acesteia; aşează în inimile lor cele bune pentru sfintele lui Dumnezeu biserici; vezi sărăcia noastră cea sufletească şi trupească şi ne îmbogăţeşte pe noi cu îndoite daruri; caută cu ochi milostivi asupra poporului tău, cel ce aleargă la tine cu credinţă; păzeşte pe cei ce te cheamă pe tine de moartea cea fără de veste; vindecă toate bolile, goneşte de la dânşii toate duhurile făcătoare de rău; apără-i de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi; împacă neînţelegerile vieţii casnice; sprijineşte pe cei neputincioşi; luminează mintea celor căzuţi întru adâncul păcatelor ca să se întoarcă la pocăinţă; pe cei depărtaţi de la dreapta credinţă întoarce-i iarăşi la aceasta, şi în vremea ieşirii noastre din viaţa de aici, apără-ne pe noi de cei ce se silesc a vâna sufletele noastre; si ne fă parte cu turma cea aleasă a tuturor celor ce din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, cu care întru desfătarea cea fără de sfârşit, să lăudăm neîncetat pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, fericind împreună cu tine pe fiica ta cea preacurată, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, în vecii vecilor, Amin.
O, preafericită maică, îngerii au lăudat naşterea ta; proorocii au săltat, văzând printr-însa plinirea cuvintelor lor; strămoşii împreună cu patriarhii, fiind în închisorile cele întunecate ale iadului, au început a primi dese vestiri de bucurie; proorocul şi marele arhiereu Zaharia le-a spus: eu am primit în Sfânta Sfintelor pe prunca Maria, şi după doisprezece ani am logodit-o cu dreptul Iosif spre pază, care va să nască în chip de negrăit pe Cel ce avea să preschimbe lacrimile noastre în bucurie; Sfânta Elisabeta le-a zis: eu m-am închinat Mântuitorului, fiind El încă în pântecele cel cu totul nevinovat al Preasfintei Fecioare; Sfântul şi dreptul Iosif le-a spus: eu prin descoperire dumnezeiască am primit în logodire pe pururea Fecioara Maria, şi sunt martor al nevinovăţiei ei, întru care şi a născut fără ispită bărbătească, şi a rămas fecioară născând pe Hristos. Şi unde vom căuta un izvor de daruri mai bogat decât la tine, prealăudată Ana!
Pentru aceasta noi, smeriţii şi păcătoşii, cu multă umilinţă cădem înaintea ta şi ne rugăm ţie: ridică sfintele tale mâini, cu care ai îmbrăţişat pe împărăteasa cerului şi a pământului, către Părintele îndurărilor şi a toată mângâierea ca, trecând cu vederea mulţimea păcatelor noastre, să ne păzească pe noi, moştenirea sa, de foamete, de ciumă, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi, iar mai vârtos tu, preafericită maică, prin darul cel dat ţie de la Dumnezeu, potoleşte smintelile Bisericii; dăruieşte sănătate conducătorilor ţării acesteia; aşează în inimile lor cele bune pentru sfintele lui Dumnezeu biserici; vezi sărăcia noastră cea sufletească şi trupească şi ne îmbogăţeşte pe noi cu îndoite daruri; caută cu ochi milostivi asupra poporului tău, cel ce aleargă la tine cu credinţă; păzeşte pe cei ce te cheamă pe tine de moartea cea fără de veste; vindecă toate bolile, goneşte de la dânşii toate duhurile făcătoare de rău; apără-i de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi; împacă neînţelegerile vieţii casnice; sprijineşte pe cei neputincioşi; luminează mintea celor căzuţi întru adâncul păcatelor ca să se întoarcă la pocăinţă; pe cei depărtaţi de la dreapta credinţă întoarce-i iarăşi la aceasta, şi în vremea ieşirii noastre din viaţa de aici, apără-ne pe noi de cei ce se silesc a vâna sufletele noastre; si ne fă parte cu turma cea aleasă a tuturor celor ce din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, cu care întru desfătarea cea fără de sfârşit, să lăudăm neîncetat pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, fericind împreună cu tine pe fiica ta cea preacurată, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, în vecii vecilor, Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu