Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Cântarea 1
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adeveritu-s-au
cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile
prin care vom trece, dar ne-ai şi
învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: “În lume necazuri veţi
avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de
Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Marea
vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin
alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre,
Mult-Milostive!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adame,
Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să
plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să
alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne
izbăvească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Icoană
a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare
duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a
pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele
de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând
credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le
pierduse prin pizma diavolului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prea
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău
Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere
cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.
Cântarea a 2-a
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
“Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât
un grăunte de muştar, veţi zice muntelui
acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu
neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;
bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că
nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos
şi nu le-a primit? Să nu fie.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Întăreşte-ne,
Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele
decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai
făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Cine
cruţă toiagul său îşi urăşte copilul,
iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul
Solomon, picurând în sufletele noastre
razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui
Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta,
înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
L-a
biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare
dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor,
căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu
Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se
izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca
să nu pierim din pricina păcatelor noastre.
Cântarea a 3-a
Doamne,fie voia Ta, nu voia noastră!
“Voi
să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci
toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi
nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta
mai întâi cele ale lumii, în care se
desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi şi ne
aşteaptă osânda veşnică.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Cel
ce ai înmulţit pâinile şi peştii, săturând mii de oameni, Care poţi să ne
dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi
pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte
toate lipsurile noastre.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Zece
leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire
pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar
numai puţini ştiu să mulţumească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte
Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu
ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlociri
le tale de care s-au folosit cele trei
fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi
fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără
răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci
când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta
dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele care le sunt
de trebuinţă.
Cântarea a 4-a
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Greu
este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: “Veţi fi
daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre
voi şi veţi fi urâţi de toţi pentru
numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi
dobândi sufletele voastre”.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Cel
ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip
minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în
familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată
neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări
idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Mucenicie
este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei
pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai
scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi
mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său;
noi credem Ţie că orice suferinţă îşi
are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte
Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta credinţă şi ai jertfit idolilor,
dar maica şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta.
Iar tu, venin du-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos şi pentru aceasta ai suferit dureri de
neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm,
sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi
ţine departe de mântui re şi întoarce-i
pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ceea
ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sf. Chiril,
luminătorul Alexandriei şi Sf. Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi
neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus
pacea în
familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în
vieţile noastre, ale celor ce suntem
încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.
Cântarea a 5-a
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Să
luăm aminte la povaţa Sf. Pavel, apostolul neamurilor, care a trecut
prin încercări mai grele decât ne putem închipui: “Nu v-a cuprins ispită care
să fi fost peste puterea omenească. Dar
credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi,
ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Vezi,
Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne
ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei.
Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi
nădejde, ca la trecerea din această viaţă să
putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit aleşilor Tăi.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
“Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât
din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva
celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda
noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă
vrem să primim nestricăcioasa cunună?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Precum
stăteau coroanele pe capetele împăraţilor,
aşa stătea Duhul Sfânt peste Sf. Alexie, omul lui Dumnezeu.
Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care
încercările îi arată următori sfinţilor;
şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de
cinste în curţile Sale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea,
întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi
îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute
lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.
Cântarea a 6-a
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
“N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei
bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus
şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine
poate spune că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei
mândri, pe care iubirea de sine îi ţine
departe de Dumnezeu.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Preabunule
Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului,
duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt:
duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul
cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Iubitori
de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc
departe de Biserică, şi noi în loc să
vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât
ei, asemănându-ne fariseului din
Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu
este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfinte
Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea dia volilor ai venit la
cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sf. Maria Egipteanca,
desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte
a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul
au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să
luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această
viaţă trecătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu
dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să
primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în răz
bo iul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te
înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne
apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui
Dumnezeu s-au mântuit.
Cântarea a 7-a
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Dar
nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai
binevestit: “Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri,
fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi
binele va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Miluieşte-ne,
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi după
ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai
arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii,
mântuieşte-ne!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Chip
al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la
înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe
pământ, decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să nu
zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi
pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor,
Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi
Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă
Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii
noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfârşit
creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară preacurată, izbăvindu-ne de moartea
năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra
noastră.
Cântarea a 8-a
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
“Mare
bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus
Sf. Apostol Iacov care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata
celor care au răbdat fără să cârtească: “Fericit este bărbatul care rabdă
ispita, căci lămurit făcân du-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a
făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Slăvindu-Te,
Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe
care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm
Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate
binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre,
dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi.
Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Să
ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: “Veniţi,
binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă
de la
înte meierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi
primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O,
dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate
Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul
tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi
rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe
păcate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se
cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a
celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamu lui
omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor
decât suntem noi în rugăciune, pe tine
ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.
Comentarii
Trimiteți un comentariu